Traducere de Octavian Cocoş
Taci, inimă, şi tot ce te mâhneşte
tu să nu spui, ci lasă ce te doare
să stea în tine, şi-orice supărare
pe care-o ai să ştii că nu loveşte
în tihna altor case, deci sfârşeşte
cu-aceste lamentări supărătoare
că egoistă eşti, şi cât de mare
îţi e trufia. Hai, în jur priveşte
că-n lume sunt dureri nenumărate,
tu caută doar ceea ce-i aşază
pe oameni ca un frate lângă frate,
ce mintea-ţi creşte, nu o micşorează;
a sta doar tu cu tine nu se poate;
şi sfinţii tot prin chin se modelează.
vezi mai multe poezii de: Miguel de Unamuno
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.